A fost un octombrie-odată
Și-o noapte cu șoapte din cer:
“Sunt steaua de tine-așteptată!”
Treceai, murmurând, prin eter.

A fost un octombrie-n care,
Din vis îndelung plăsmuit,
Mi-ai fost, pe Pământ, întrupare,
Și vers, și motiv de iubit.

Dar, vezi, și octombrie trece,
Cu zile mai calde, mai reci,
Iar toamna … și ea o să plece,
Ca tine, ca stelele-n veci.

Și, iarăși, o zi mai trecu …
Ce faci, în octombrie, tu?

Din vol. “Cântecul visurilor”