Te-ai oprit, din al vieţii tumult,
la o poartă ce-nchide trecutul
dintr-un timp ce ţi-a fost, mai demult,
aliat, când creai neştiutul.

Vrei să vezi prima zi, cea dintâi,
ziua-n care, din noaptea eternă,
ai venit şi ai vrut să rămâi
într-o lume prea goală şi ternă.

Ai creat Universul întreg
cu puterea pe care-o aveai,
iar cu timpul alături, strateg,
ai făcut dintr-un haos, un rai.

Te-ai oprit la o poartă. Un vers
e-n simboluri parola divină
ce deschide un vechi univers
încărcat cu-a iubirii lumină.

Din vol. “Călător prin gânduri”