Trec prin fumul de țigară
Cu privirile … lulea,
mai mijite, mai în doară,
dar sunt, fix, la masa ta.

Mai coboară pe sub masă,
se rotesc, aiurea,-n fum,
te învăluie … Frumoasă!
… iar țigara mea e scrum.

Mă ating degrab’ la coaste...
Parcă una ... n-aș avea!
Gânduri pline de contraste
îmi șoptesc: e coasta ta.

Mă ridic, mi-adun curajul,
dar mă simt ca un boboc
pregătindu-mi, grav, tirajul
de cuvinte: “Ai un foc?”

Din vol. “Dor de lele”