Pluteam ușor, în zorii dintr-o vară
Prea caldă, prea încinsă, prea de-acum,
Dorind, întreaga zi, să-mi fie seară,
C-un Soare-n căutarea altui drum.

Ba nu! – să fie-acoperit de norii
Din rugăciunea frunzelor din vii,
Neliniștite când se crapă zorii
Cu semne de dogoare peste zi.

Treceam ca timpul ce se-ncurcă-n gânduri
Și face pașii în secunde care
Sunt melci ori blițuri sau ce-i printre rânduri
Atunci când viața e o așteptare

Și totul e lăsat în voia sorții,
Când viile dansează-n vis cu morții.

Din vol. “Cântecul visurilor”