Există-n astă lume o credință
că, dacă-n noapte somnul nu-ți mai vine,
ești prins, în visul ei, de-o altă fi’nță,
iar tot ce faci e-ascuns de vagi cortine.

Așa că, draga mea, vreau răzbunare
și, dacă noaptea albă vrea să-mi fie,
am să-nchid ochii într-o transă-n care
în visul tău mă duce, prin magie,

În brațe să te iau în zbor cu mine,
să te așez pe-o plajă tropicală,
acolo unde mângâierea vine
ca valul ce nisipurile spală.

În umbra mea vei fi adăpostită
de-a soarelui lumină-n noaptea-n care
vei fi cum n-ai mai fost nicicând iubită:
pe-o insulă, intens, ca … răzbunare.

Din vol. “Călător prin gânduri”