Făptură unduind sub clar de lună,
cu brațe moi, cu degetele reci,
în șerpuiri descoperind poteci
prin ramuri ce încearcă să se-opună,

de unde vii, din care colț de Rai
te-ai rupt în drumul tău? Cum ai ajuns
în lumea ce părea de nepătruns
a gândurilor mele? Ce le dai?

Săruturi dulci, aduse de departe,
din lumea ta de dincolo de moarte,
din plaiurile tale nelumești?

Cum vei putea în gânduri să trăiești,
făptură unduindă ce-mi împarte,
sub clar de lună, daruri îngerești?

Din vol. “Călător prin gânduri”