În auriul verii, mă încearcă
Emoția din visul ce-a trecut,
Lăsând o amintire să se-ntoarcă
Din drumul ce-o ducea-n necunoscut.

A revenit la porțile gândirii
C-un aer ca de flutur rătăcit
În lanul unde florile iubirii
Îi ofereau un dar neprețuit.

Erau privirile și prețuirea
Pe care o simțea, plutind ușor
În zbor ce își dorea nemărginirea
Cuprinsă-n roșul din petala lor.

A devenit un gând tăcut, albastru,
În lanul amintirilor, sihastru.

Din vol. “Aripi de azur”