Privirea-ți se pierde pe marea în riduri
Ce-și urlă-ncruntarea spre piepturi de stânci
Înfipte în țărmul de gânduri adânci
Cu Ane zidite-nafară de ziduri.

E-un zbor peste-o mare ce vrea a te ține
Departe de-Olimpul pe care-n destin
L-ai vrut, l-ai avut și acum îți e chin
Săpat pe ascuns în adânc de suspine.

Pe țărmul în care pierdută ți-e calea,
Nisipul se scurge-n abisul ivit
În urme lăsate de-un pas istovit
Ce știe că nimeni nu-i mântuie jalea.

Și zorii așteaptă și nu vor să iasă
Din apele mării, să curme furtuni,
Să schimbe cu ele un loc în genuni
Și-adâncul să fie durerilor casă.

Se-ntoarce privirea spre suflet c-o rană,
În ochi întristarea-ți înoată în vid
Spre locul în care Olimpul din zid
Își poartă prin veacuri uitarea de Ană.

Din vol. “Eterna căutare”