E-o inim-acolo, pulsându-și ușor
Un murmur de vaier, durere și dor,
Sub cetina ruptă de trunchiuri în munți,
Sub dealuri ce curg spre-ale văilor punți,

Prin râuri purtându-și otrava discret
Departe de-obârșia lor - amanet
Depus la picioarele marilor furi
De-aceia ce calcă pe legi în armuri. 

În inima care pulsează cu-a mea
Povara ce-apasă, deja e prea grea,
Iar murmurul țării de doine și dor
Devine un strigăt și cere-ajutor.

Din vol. "Cântecul visurilor"