Sonetul trandafirilor

Trandafirilor mei le e dor
De privirea cu care-i alinți
Și de-un zâmbet pe buze cuminți …
Le e dor de-un sărut arzător.

Te așteaptă să vii ca-ntr-un vis
Nevisat niciodată destul
De un suflet mereu nesătul
Să te știe în sine închis.

Sunt pe-aleea din inima mea
Și te-ar vrea, trandafirii acei,
Ca lumină a ochilor mei,

Iar când ești oglindită în ea,
Își doresc, din petale, să-ți iei
Tot parfumul ce-n suflet l-aș vrea.

Din vol. “Cântecul visurilor”

Lasă un comentariu