Era-ntr-un timp pierdut în alte vremuri
Când spre iluzii mă-ndrepta răscrucea
În care aşteptam să vină trenuri
Din visuri ce-şi purtau, în taină, crucea,

Eram, cumva, în spaţiul din arene
Cu vagi sclipiri de ochi sau doar părere
Ce-mi aprindea ades un foc în vene
Şi gânduri însetate de plăcere.

Mă răscoleam ca vântul într-un munte
Cu poale unduind în apa mării,
Lovind în piscuri mari sau stânci mărunte,
Strivit de timpul lung al aşteptării.

În lacrima ce ţi s-a scurs pe faţă,
M-am reflectat o clipă cât o viaţă.

Din vol. "Gândul pierdut"