Iubirea și-a-nălțat un zid
greu de pătruns ori depășit
de gândurile ce ucid
și suflete ce se deschid,
și un frumos neprihănit;
E-un zid puternic, neclintit.

Se-ntâmplă multe-n jurul lui:
tăceri și lacrimi, rătăciri,
cuvinte dulci sau amărui,
săgeți albastre ori căprui,
dar zidul unei mari iubiri
respinge-n trupul său ciopliri.

E-n suflete - al tău și-al meu,
de nepătruns, de netrecut,
ușor în noi și-atât de greu
să îl împarți în „tu” și „eu”
când el s-a întrupat în lut
și ne-a unit, și-a tot crescut.

Din vol. “Eterna căutare”