Mi-ar fi plăcut să îți declar: “Și azi!”,
dar nu mai pot, mi-s buzele-mpietrite
și alte vorbe-mi par mai potrivite
când tu, din cerul meu, treptat, decazi.

Și parcă nu mai e același cer
și parcă-s alte aripi, diferite,
cu penele murdare, prăfuite,
ce nu m-atrag în zboruri să mai sper.

Îți mai privesc în trecere, grăbit,
c-un ochi mirat, nicicum acuzator,
un zbor ce îmi părea neprihănit.

Pluteai pe aripi albe-n zbor ușor …
E altfel azi: mai trist, mai chinuit,
iar eu mă-ndepărtez de umbra lor.

Din vol. “Călător prin gânduri”