Iubito, nebunia mea-i completă,

Așa că beau și cânt, și beau, și cânt …

Mai iau o halbă, repede-o “descânt”,

Și-ți fac o serenadă … la trompetă.



Că trompețesc, iubito, trompețesc

În sus și-n jos, la dreapta - stânga nu! -

Că n-aș prea vrea acum să-mi zici că tu

Nu mai suporți când serenădăiesc.



De-i pun surdină, s-o mai subția,

Măcar puțin, un timp de un răsuflu,

Ceva-ceva din serenada mea?



Să nu mai cânt? Mai bine m-aș lăsa?

Nu pot, căci eu, cât am în mine suflu,

Mai cânt, mai beau, mai cânt, mai beau și … Pa!



Din vol. “Dor de lele”