Pășeam desculț prin colb de drum de țară

Și fredonam ceva nedefinit

Ce se-auzea prin lume-ntâia oară,

Pe-un drum pustiu, c-un suflet fericit.



Eram ușor ca pasărea ce zboară

Și mă simțeam asemeni unui psalt

Ce, dinspre cer, aude o vioară

Cu strunele-acordate prin înalt.



Simțeam că pot orice, că pot obține

Un loc al meu în sufletul visat

Și-n ochii-aceia cu priviri blajine

Pe care-n dorul meu i-am sărutat.



Le simt și-acum trecând ușor prin mine,

Desculțul dintr-o margine de sat.



Din vol. “Eterna căutare”