Mă lași să mă-ncălzesc la focul tău?

Mi-e mâna rece, sufletu-mi de gheață,

Prin gânduri, șoapte vagi se pierd în ceață

Și-o umbră-mi face semn spre pieptul său.



E prea curând! Mă lași să-mi încălzesc

Și mâinile, și visurile toate,

Și ce-a rămas din viață, de se poate?

Îmi dai căldura ta, să mai trăiesc?



M-atrage, simt nevoia unui foc,

A unei inimi care, dintr-un hău,

Să îi găsească sufletului loc



Acolo unde nu există rău

Și viața nu-i hazardul unui joc.

Mă lași să mă-ncălzesc la focul tău?



Din vol. “Aripi de azur”