Privești ninsoarea de afară,

Iar gândurile toate-ți ning,

Plutesc prin amintiri, se sting

Și-ai vrea ca fulgii să nu doară,



Să capete înfățișare

De fluturi într-un zbor de vis,

Iar unul, de neant trimis,

În iarna ta să se coboare,



Să-i fie aripile-albastre,

Să schimbe gândurile reci

Din amintiri prin care treci,

În murmurul pornit din astre,



Învăluind cu-a sa căldură

Tot ce a fost și ce va fi

Când va apune înc-o zi

Din iarna cu-apăsare dură.



L-ai vrea în strânsă-mbrățișare

Cu gândul tău neobosit

A căuta pân’ la sfârșit,

Un fulg ce, iată, nu mai doare.



Din vol. “Aripi de azur”