Am smuls un fir de iarbă

când eram copil

şi ţi l-am oferit

într-un hohot de râs.



Am strâns roua florilor

mai târziu

şi-am dat buzelor tale

culoarea vieţii.



Am ucis întunericul

din sufletul tău

şi-am dat ochilor tăi

tinereţea.



Am luptat pentru tine

în fiecare viaţă

şi am câştigat

fiecare luptă.



Iar tu,

nerecunoscătoareo,

ai îndrăznit să îndrepţi

spre inima mea,

firul de iarbă fermecat

şi să întrebi:

„ - Mă iubeşti ? “

Tu,

nerecunoscătoareo,

mă priveşti pentru prima dată

şi vrei să fiu al tău.



Din vol “Gândul pierdut”