Străbat dimensiuni prin porți celeste

deschise mie-ntr-un etern acces

de ceea ce nici azi n-am înțeles

de ce, și cum, și nici chiar … cine este.



Și trec din viață-n viață, poartă-n poartă,

prin lumi de-o clipă-n care mai trăiesc

atât cât să cunosc și să iubesc

exact cum îmi dictează câte-o soartă.



E totul programat - așa îmi pare;

să schimb ceva nu pot și mă complac

în lumi ce doar în timp mai au schimbare.



Dar … cine-s eu? Sunt doar o întâmplare

ce trece prin portaluri, fără leac

și făr-a ști ce-i scris în Cartea Mare.



Din vol. “Călător prin gânduri”