Sonetul pescarului amator

Iubito, știi pe unde-mi este capul!

Tu urcă și-oi vedea că printre nori
E-un îngeraș cu ochii doritori
Ce și-a-nghițit întreg, albastru, hapul.

Hai, urc-o treaptă! Bravo! Încă una…
Ajungi tu pân’ la urmă. Te aștept
C-un dor ce se bălăngăne prin piept
În inima ce bate ca nebuna.

Ce-om face-apoi … pe nimeni nu privește
Și numai norii martori îi vor fi
Iubirii mele care crește … crește …

Mai repede nu poți? Te-aștept, cheri,
Iar de nu vii, mai are balta pește,
Și-oi pescui ceva. Oi pescui …

Din vol. “Dor de lele”

Lasă un comentariu