Am îndrăznit, spre Lună, să-mi arunc
Sclipiri de gând și muguri dintr-un vis
Furat din frământarea unui prunc
Ce aripi către viață și-a deschis.

De-or fi ajuns la ea, nu am aflat,
Dar îi privesc lumina și mai sper
Că a primit ceva din ce i-am dat
Și-i este bucurie în eter.

De mi-a primit sclipirile de gând
Și râde când e veselă și plină,
Vei ști și tu, căci vei afla curând,
Vorbind cu Luna, singură-n grădină.

Iar de-a primit un mugur dintr-un vis,
Ți-l va-nflori în miez de primăvară
Și vei citi-n petale ce ți-am scris
Pe visul frământării dintr-o seară.

Vei ști atunci că Luna-mi e complice
Când eu, în vis și-n gânduri, hoinăresc
Prin lumi ce nu pot încă să-mi explice
De ce, cu tine-n ele, strălucesc.

Din vol. “Aripi de azur”