M-aș face cărare, să-ți fiu sub picior
ca tremurul frunzei ce-n roșu-aprins
e toată cuprinsă de-un straniu fior
când vântul o vede și pare surprins.

Te-aș face prințesă și codrul ți-aș da,
să-ți fie castelul cu dale-aurii
din frunzele care din mine-ar cădea,
străjerul pădurii, stejar de aș fi.

Și cântec m-aș face, și zborul ușor
al păsării care, din ram, ar pluti
spre zâmbetul roșu-aprins ca un dor
de cel ce-l aștepți și atunci ar veni.

Ți-aș fi cer de toamnă, ori cerul de vis
al nopții  când stelele-ți cântă suav
și mergi pe-o cărare, pe drumul deschis
de-un duh ce îți poate fi rege și sclav.

15 oct. 2022