Azi te aștept cu florile de-apus,
Acelea ce-nfloresc doar când te văd
Amurgului având ceva de spus
Și … despre mine-i vorba, o prevăd.

Eu cred că-i spui cât, încă, mă iubești,
Că tu-mi ești floarea zorilor de zi
Și numai pentru mine înflorești,
Îi spui apusului și ce va fi:

O-mbrățișare, un sărut și tu
Uitându-te-ntre mine și dorinți
Mai vechi, mai noi, dar niciodată „nu”
Pe buze-atât de calde și cuminți.

Și îi mai spui că, în privirea mea,
Te vezi ca o icoană-ntr-un altar,
C-un zâmbet care sfinții ar putea
Să îi îndrepte spre credință, iar.

Eu, mângâind buchetul meu de flori,
Mă-ntreb: când ți le dau, ce-ar fi de spus 
Decât să îți descriu acei fiori
Când te aștept cu florile-n apus.

Din vol. “Cântecul visurilor”