Nu știe nimeni cum a apărut
Acolo-n parc, aproape de-o alee
Pierdută printre flori de azalee,
Iar autorul e necunoscut.

E o sculptură-nfățișând o zee
Privind spre cerul unde, în trecut,
Trăiau nemuritorii de temut
Slujiți de regi și de mulțimi plebee.

De frumusețea ei desăvârșită,
Se miră presa, televiziuni,
Biserica vorbește de minuni
Și toată lumea este răscolită.

Misterul cel mai mare-i autorul,
Căci o sculptură de-un așa nivel
Ar fi să îl ridice pe acel
Și-n cerul artei el ar fi condorul.

Fotografii, articole, nimic
Nu l-a făcut în fața lor să iasă …
“Stătea așa frumos la noi acasă!”
Certa un prichindel pe un bunic.

Din vol. "Aripi de azur"