În accidentul de pe drum,
Mașina lui a ars, e scrum,
Iar el, șoferul norocos,
Rănit ușor, e furios
Pe toți ... și nu oricum,

Căci el, ca mare interlop,
În neamul lui, mascul de top,
Cu ceafa groasă, burdihan
Și aer mândru, de golan,
Nu știe de vreun hop.

Că-i vina lui, de ce-ar conta,
Când știe el pe cineva
Cu care a mai câștigat,
De obicei nemeritat,
Și bani, și altceva?

Avea viteză? Asta e!
Așa îi place lui. Și ce?
O să câștige, că nu-i prost,
Un alt bolid, căci a mai fost
Prin d-astea.“Știu eu, bre!”

Cu pile bune, avocat,
Cu doi-trei martori de prin sat,
De-ai lui, din ăia de doi lei,
Știuți de toți ca derbedei,
E gata aranjat.

C-un plan pe dată hotărât,
S-a pus pe treabă, iar pârât
A fost Ion și ... porcul lui
Ce hoinărea pe drum, hai-hui ...
Și-i de ajuns atât.

“Azi-noapte, porcul l-am ferit:
Când l-am văzut, l-am ocolit ...
Am martori, uite, ăștia doi,
Erau acolo-n păpușoi
Când pomul am lovit.”

Ion, adus de procuror
În față la judecător,
Tăcea și nu scotea nici pâs,
(Doar sala mustăcea a râs,
Știindu-l ... cu umor.)

Și a vorbit: “Drept să vă spui,
Era un porc al Iacă-Cui,
Dar l-am crescut, l-am îngrășat
Și, cam demult, de la Ignat,
El nu mai e, chiar nu-i!

Dar nu vreau să vă mint, căci – vai! –
Îmi amintii că mai mâncai
De dimineață, un cârnat
Din bietul porc. Să fi zburat
Ghițucă-al meu spre Rai?”

Din vol. “Hai, pa!”