În visul meu, sunt fulgerări de-o clipă
în care, dintre ceţuri, îmi apari
ca umbra unui gând ce se-nfiripă
din vagi iluzii, dar, mereu, dispari.

Le-am strâns pe toate, clipele acele
atât de aşteptate prin visări
şi le păstrez în gândurile mele,
ascunse-n mângâieri şi alintări.

Mă tot întreb: în inimă, sădite,
ar creşte alte clipe, s-ar mări? -
căci eu le-aş vrea mai multe, înmiite,
dar, de le-nchid acolo, ar trăi?

Aş vrea să ştiu răspunsul sau … o vrajă
ca sufletul să-l pun grădinii strajă.

Din vol. “Eterna căutare”