Cândva, te voi ierta, dar nu acum
Când stai, atât de calmă și senină
Acolo-n, inima de tine plină.
Va fi târziu, când voi pleca pe-un drum
Pe care toți plecăm, plecăm oricum.

Am să-mi trimit iertarea pe Pământ
Iar tu, eliberată-atunci de mine,
O vei primi, în suflet să-ți aline
Și dor, și suferințe, suflet frânt,
Lipsit de-al unei inimi vechi veșmânt.

Am să te iert, iubita mea, știi bine!
Te voi ierta de tine și de mine.

Din vol. “Călător prin gânduri”