Răsăritul, astăzi, e un alt apus
al atâtor visuri care se retrag
într-un timp ce-mi pune traiul mai presus
chiar decât puterea vrăjilor de mag.

Umbra ta se-ntinde peste un deșert
gol de-o altă umbră, gol de vechiul vis,
doar cu amintirea unui vânt inert
așternut pe timpul care l-a ucis.

Gândul meu devine un rătăcitor
picur de albastru pe-un regat pustiu,
urmărindu-ți pașii, lacrima de dor,
dar păstrând în sine tot ce-l ține viu.

Din privirea-i caldă, noi culori se scurg
peste lumea-n care gândurile pier
și transformă zorii ce păreau amurg
într-o zi cu visuri ce dansează-n cer. 

Din vol. “Cântecul visurilor”