Umbra Soarelui

Stea îndepărtată, încă mai privești
Urma celui care-n vasta galaxie
Se îndepărtează, nu mai vrea să fie
Astrul dintre aștri cu lumină ție, 
Tu, cea care astăzi încă strălucești.

Fie ca lumina-i să te însoțească
Ani și ani prin lumea stelelor ce cântă
Bucuria vieții, caldă, neînfrântă,     
Risipind lumină de iubire sfântă
Printre-aceia care vor să o primească. 

El … nu-ți mai e Soare cum odat-a fost,
Să-și întoarcă drumul, nu mai are rost.

Din vol. “Cântecul visurilor”

Lasă un comentariu