Era atât de vară! Doamne, cum era!
Credeam că arde tot … și chiar ardea.

Ne-a ars, întâi, tot focul din priviri
Și-a aruncat cenușa-n întâlniri.

Ne-a spulberat cuvintele-n scântei
Și ne-a făcut din dor un obicei.

Au ars și norii-aceia de sub noi.
Mai știi? Ne înveleau pe amândoi.

Plutesc cenușile, pierdute-n vânt …
"Precum în cer, așa și pe pământ".

Din vol. “Eterna căutare”