Dincolo de gard, era tăcere.
Și căsuța, și un brad, tăceau
Ca și când nu mai aveau putere, 
Dar voiau ceva și așteptau.

Ce sperau în iarnă să se-ntâmple,
Ziua-ceea rece nu știa;
Ea trecea, cu ore albe-n tâmple
Și c-o boltă fără Soare-n ea.

Ce-or fi vrând? – se miră-n unde râul,
Ce-or spera? O iarnă și mai grea?
Pătură mai mare peste grâul
Care ieri, în verde crud, râdea?

Peste drum, o țarcă vorbăreață,
Ne-ntrebând-o nimeni de nimic,
Sparse liniștea c-un zvon de viață:
Știu ce vor: zăpadă ar mai vrea!

Spiritele-ncep să se încingă:
Unii spun că-i bine, alții – ba,
Norii se întreabă: să mai ningă
Ori s-aștepte anu-a se schimba?

Din vol. “Dor de lele”