Când îmi vorbești, cuvântu-ți e-o caldă adiere
Ce îmi aduce-n suflet miresme și fiori,
Un murmur de iubire, extazul alteori,
Un tril ce se topește în clipe de plăcere.

Privirea-ți visătoare, m-atrage ca o rază
Pornită să-i răspundă sclipirii dintr-o stea
Ce îmi zâmbește, tristă, și pare-a fi a mea
În nopțile când visul, doar stelele-mi veghează.

Apleacă-ți chipul mândru, privește-mă, vorbește,
Fă-mi viața paradisul pe care l-am dorit,
Și prelungește-o până, în timpul nesfârșit,
O clipă, cea a noastră, în alte vieți va crește.

Din vol. “Eterna căutare”