Am fost plecat o vreme
departe, pe nisipuri
cu alte anotimpuri
și cânturi fără teme,

nisipuri mișcătoare
făcute să-l abată
pe cel ce se arată
înspre abrutizare

Am fost plecat o vreme
cu sufletul departe.
în lumea ce-și împarte
destinu’-n anateme

și în cărări amare
prin neguri și angoase,
prin ape tulburoase,
total în abdicare.

Le-am depășit pe toate
și-am devenit puternic,
de prețuire vrednic,
pe drumuri noi, curate,

deschise, însorite,
cu alte vise-n care,
cu-o dulce acceptare
și forțe înnoite,

mă-nalț în levitații,
plutesc în zbor molatic
sub cerul enigmatic
cu vagi iluminații.

Citesc, cu voce calmă,
a vieții aventură:
o simplă-adâncitură,
săpată-adânc … în palmă

Din vol. "Gândul pierdut"