Clipele ce-mi poartă pașii printre zile,
Se aleargă-n cercuri dintr-un zodiac
Strâns legat cu lanțul brațelor abile
Din destinu-mi, singur, pentru-alegeri, leac.

Mi-aș dori ca urme ce-mi ajută zborul,
Să rămână scrise-n clipe de trecut
Din oglinda calmă-a timpului cu dorul
Și cu-atâtea visuri care mi-au plăcut.

Uneori, pe urme, clipele acele
Îmi ating o rană și, prin ele, sânger,
Întinând cu roșul gândurilor mele,
Lacrimi și regrete strânse-n ochi de înger.

Pașii mă îndreaptă către orizonturi
Necălcate încă, iar în suflet am
Linii de sub care ultime deconturi
Îmi permit plecarea-n lumea ce-o visam. 

Din vol. “Cântecul visurilor”