În ziua ce-a apus, mi-ai fost dorinţă,
şi mi te-ai arătat, apoi mi-ai dat
ceva de dincolo de conştiinţă,
de prin străfund de cer întunecat.

M-ai ajutat să înţeleg misterul
atâtor lumi de care n-am ştiut
şi care sunt aproape, nu în cerul
de care, de milenii, ne-am temut.

Mi-ai fost un dar al nopţii, adiere
venită dintr-o lume de demult,
ascunsă după gratii de tăcere
prin frica de durere şi ocult.

Mi-ai spus, în şoaptă, totul, rând pe rând
tu, ce mi-ai fost dorinţă într-un gând.

Din vol. "Chipul iubirii"