Te simt prea singură și-mi pare rău
că viața ta atât de împlinită
te-a abătut cumva, din drumul tău,
pe o potecă tristă, ocolită.

Destinul ce ți-e scris acolo sus,
e încă în putere și te cheamă
pe drumul său, ce este mai presus
de orice lege și de orice teamă.

Îl simți deja în gândul tău ascuns
și simți chemarea lui spre o schimbare,
dar inima așteaptă un răspuns
pe care doar iubirea ta îl are.

E-acolo, e ascunsă într-un pliu,
cu dorul de-a simți din nou lumina
și de-a uita de cerul fumuriu
al scenei peste care-a tras cortina.

Am să-ți întind, în noul răsărit,
o mână caldă și încet, cu mine,
vei fi purtată-n zborul liniștit
al sufletelor ce zâmbesc, senine.

Din vol. "Zece"