E-atât de cald încât un cântec trist
Nu mi-ar putea răci nicicum un gând
Ce rătăcește-n mine ca și când
Căldura lui mă face să exist.

L-aș folosi de-ar ști să-mi cânte el, 
Dar cum să poată? - e atât de cald
Când îmi anunță, ca un vechi herald,
Sosirea ta, în visuri fel de fel.

Îmi spune că-ntr-o zi îmi vei veni
Plutind pe-un val, sub cerul de azur,
Cu păru-n vânt, un corp făr’ de cusur
Și-un zâmbet ce mă-ndeamnă rob a-ți fi.

În visul de azi-noapte îmi spunea
Să nu mă mișc prea mult, căci te trezesc
Din visul tău în care te iubesc …
Eram, în vis, cu tine-n viața mea.

Ce gând frumos! Și ce căldură-n gând!
De ce mi-ar trebui un cântec trist
Când gândul meu mă face să exist?
E ca un vis, dar este ca și când …

29 iul. 2021