Trăiesc în terenuri uscate
Și lanuri cu spicele spini,
Sărmanele inimi uitate,
Alături de aspri ciulini.

Doar vântul le știe plăcerea
Când râd într-un roșu-carmin
Purtându-și prin lan mlădierea
În dansul cu pași de rubin.

Le-adie petalele-n runde
Pe ringul încins de sub cer,
Și-mi pare că inimi din unde
Îngână, spre zări, “Leru-i ler!”.

Din vol. “Călător prin gânduri”