E doar un gând ce bate la poarta unui vis
Nerăbdător să intre, să facă o-ncercare
Și, poate, să-nceteze prea lunga-i căutare
Ce-l face, printre gânduri, un călător proscris. 

Dormea în noapte visul, era în plină pace
Cu lumea de afară, cu el, cu lumea sa,
Iar gândul, observându-i privirile opace,  
A-mpins cu grijă poarta ce totu-i ascundea. 

Era ciudat acolo, chiar pentru el, un gând:
Imagini când mai clare, când șterse și pierdute, 
Cu amintiri în zborul ce devenea mai blând
Atunci când, curioase, veneau să îl salute.

- Voi, amintiri din vise, în lumea neștiută
Pierdută în uitare și-n nepătruns abis,
Nu ați văzut pe-acolo, ascunsă și tăcută,
O amintire-anume, un gând rămas nescris?

- Noi am văzut, ți-am spune, zadarnicule gând,
Ți-am povesti mai multe din lumea cea străveche,
Dar visul se trezește, întreabă-l și, oricând,
El poate să te-ndrume spre gândul tău pereche.

Din vol. “Eterna căutare”