Privești în jur cu teamă și mirare
și nu-nțelegi de ce nu ești Acasă,
în neștiuta vatră luminoasă,
în care viața e nemuritoare.

Te-ai renăscut în timpul ce se pierde
în sărbătoarea albelor veșminte
pe care vântul vine să le-alinte
în goana lui prin mările de verde.

Te-ndrepți spre locul tainic din poiană
pe care îl cunoști -nu știi de unde-
dar simți un dor ce sufletu-ți pătrunde
și-ți luminează fața diafană.

Acolo, alte voci îți vor răspunde,
și vei dansa la noapte, Sânziană.

Din vol. "Călător prin gânduri"