De vrei s-asculți a apelor șoptire,
Și îți dorești să le-nțelegi trăirea,
Te-apropie de ele cu iubire
Și-ai să auzi cum sună fericirea.

Ca să-nțelegi pădurea cum îți cântă,
Urmează, printre crengi, o adiere,
Și vei vedea cum frunzele descantă
și le alintă-n blândă baleiere.

Nu te-ntrista de nu-nțelegi cum norii,
Atât de albi, în pacea lor, pe cer,
Se schimbă, uneori, precum actorii,
Iar ploaia le devine mesager.

De vrei să înțelegi, ce-ai de pierdut?
Trimite-ți gândul în necunoscut!

Din vol. “Călător prin gânduri”