Sunt liniștea din marea-mi frământare,
Sunt cer albastru-n volbură de nori,
Furtună sunt și țărm în alinare,
Sunt fulgerul din ochi mângâietori.

Mă risipesc, în nopți cu lună nouă,
Prin lumea ne’mplinitelor dorinți
Și mă preling, în scurgere de rouă,
Din ochii triști ai stelelor fierbinți.

Sunt inima închisă într-o stâncă
Desprinsă dintr-un munte de-un destin
Ce-o vrea ferită și-n tăcere-adâncă
În altă lume, pe un țărm străin.

În liniștea din marea-mi frământare,
Sunt suflet ... în eternă căutare.

Poezia care dă numele volumului “Eterna căutare”