Scânteia din Olimp

Erai, în clipele acelea, foc,
Erai scânteia care-aprinde vise
Și îți transformă noaptea într-un joc
De rai uitat cu porțile deschise.

În mâna din destin nemăsluit,
Erai câștigul tu, iar eu eram
Un jucător de vis nedeslușit,
Întâmplător în jocul ce-l jucam.

Am câștigat în visul cel aprins
Și-n raiul ce și-a ferecat pe dată
Intrările, pe-ntregul său întins;
O inimă a început să bată,

Iar ce mi-a fost la început trofeu
Și-n clipele din vis doar o scânteie,
A devenit stăpâna unui zeu
Ce-i spune, în olimpul său, femeie.

16 apr. 2021

Lasă un comentariu