E-o lacrimă în somnul dintre vise
ce-și caută uitarea într-o lume
în care niciun vis nu are nume:
e zona amintirilor ucise.

Cu trandafirii care-și pierd culoarea,
petale ce se zbat în agonie,
cu-a gândului sinistră fantezie,
coșmarul pare c-a-nceput teroarea.

E totul în tabloul ce-mi apare
când ochii mi se-nchid, spre dimineață,
pătrund în lumea neagră care doare

urmându-mi gândurile printr-o ceață
în care lacrima din vis dispare
ca să apară într-o nouă viață.

Din vol. "Oare"