Te chem cu notele suspin
pe care, azi, le-am dezgropat
din anii scurși pe-un țărm străin,
sălbatic și uitat.

N-aș fi crezut că vor mai fi
cum le știam, cum au mai fost,
atât de dulci, atât de vii,
cu-același tainic rost.

Dar iată-te, venind ușor
în fața ochilor uimiți,
un înger trist, ocrotitor
al celor părăsiți.

- Oprește-ți cântul, am venit!
Credința ta a biruit.

Din vol. “Călător prin gânduri”