Pădurea visurilor mele,
Dă semne că-nfrunzește iar,
Că va cânta, din nou, sub stele,
În vechiul ritm, crepuscular.

Își va reînvia izvorul
Din care versuri noi, mai vii,
Vor fi, în inimi, ajutorul
Trimis de vise-n zori de zi.

Iar dacă apa lui, mai clară
Decât oricare strop de cer,
Va face ca un lac s-apară,
Voi fi, pădurii, condeier

Și îmi voi cufunda pocalul
În lacul visului boem,
Îl voi gusta și-apoi dedalul
Se va deschide-ntr-un poem.

Sunt semne clare de-nfrunzire,
Dar nu-i izvor și lacul nu-i…
Aștept ca muguri de iubire
S-apară verzi, în ochi căprui.

22 feb. 2021