Îmi amintesc, din nou, de ce va fi
În viitorul dintr-un vis ce-a fost,
Dar l-am trecut în cele fără rost
De care n-am mai vrut, nicicând, a ști. 

Și iarăși văd în visul ireal
Un viitor ce poartă amintiri -
Nici azi nu-mi sunt, nici ieri n-au fost trăiri,
Dar sunt, acolo-n vis, ceva real.

Apar, plutesc un timp în jur, dispar,
Scântei din focul încă neaprins,
Ori fulgi pe care iarna nu i-a nins
Și-așteaptă viitorul când apar.

Sunt amintiri ce nu s-au petrecut
Și așteptări pe care nu le am
Din vremea-n care-n viitor aveam
Un foc rămas cenușă … în trecut.

Din vol. “Eterna căutare”