Îmi vii dintre gânduri ca valul din mare
ce mângâie plaja-n șiraguri de spume,
trezindu-mi  în suflet fiori fără nume,
iar inima-n piept mi se zbate mai tare.

Te leg cu privirea de gânduri țesute
în vasta rețea de dorințe nebune
închise, vremelnic, din rostul de-a spune
că vor să te ducă în lumi neștiute.

E blândă privirea-ți ce-n mine se pierde
și-n voia iubirii se lasă purtată,
e-o dulce lumină prin ea strecurată,
și gânduri rebele ar vrea să dezmierde.

Te pierzi, pentr-o vreme, în dulce visare,
rețeaua-i cuprinsă în nori de furtună,
apar năluciri dintr-o lume străbună,
iar tu, vii din gânduri ca valul din mare.

Din vol. „Oare”