Ce vrei tu, Iarnă, să îmi faci
În timpul care va veni?
În albul tău să mă îmbraci?
Îmi iei și dreptul de-a trăi?

Nu poți s-o faci! Mă poți albi,
Îmi poți aduce-n viață ger,
Dar sufletul nu-mi poți răni
Căci nu-i ca tine, pasager.

Tu vii și pleci, ești anotimp,
Dar, poate, asta e și el,
Căci vine, stă cu noi un timp,
Și pleacă. Doamne, e la fel!

Din vol. “Cântecul visurilor”