Tu, rătăcitoareo, iarăși te-ai pierdut
Pe cărări de toamnă, la apus de an,
Ori uitându-ți drumul care, în trecut,
Te-aștepta cu dorul albului troian.

Oare, la-ntâlnirea celorlalte trei,
Zilele-mpărțite n-au fost de ajuns
Pentru ca, din timpul anului, să iei
Nopțile în care Gerul s-a ascuns?

Vara le-alungase, Toamna le-a-mblânzit,
Primăvara, poate, a dorit ca ea
Să îți facă Gerul mult mai fericit,
Îmbrăcat în verde-n loc de alb de nea.

Ce-ai pățit, crăiaso, unde ești acum?
Marea Sărbătoare, vrei să o ratezi?
Vino și așterne-ți albul pe un drum
Care-și amintește somnul sub zăpezi!

Oamenii așteaptă. Te aștept și eu
Ca pe-o veste bună dintr-un răsărit
Care îi aduce unui vis al meu
Șoaptele-nghețate: “Bine te-am găsit!”

Din vol. “Cântecul visurilor”